duminică, 5 februarie 2017

Despre proteste

   
      Voiam să scriu de pe 2 februarie. Dar mi-am permis să mă deconectez puțin și să trag aer în piept, să mă relaxez și să uit de calculator și de telefon. Dar nu vreau să pierd această idee pe care părintele a rostit-o la predica de la slujba de ”Întâmpinarea Domnului”.
       Nu pot să reproduc cu exactitate cuvintele lui dar ideea era simplă. Că am ajuns în situația asta pentru că ne pierdem credința. De ce? Pentru că dacă am respecta cele 10 porunci nu am avea nevoie de grațiere.
   
    1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alți dumnezei în afară de mine.
    2. Să nu-ți faci chip cioplit și nici altă asemănare și să nu te închini lor.
    3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeul tău în deșert.
    4. Adu-ți aminte de ziua Domnului și o cinstește.
    5. Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta ca să-ți fie bine și să trăiești mulți ani pe pământ.
    6. Să nu ucizi.
    7. Să nu fii desfrânat.
    8. Să nu furi.
    9. Să nu depui mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
  10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău.

     Și a mai rostit o idee importantă. Că și cel care a greșit merită a doua șansă. Eu dacă ar fura cineva de la mine o pâine pentru că nu are ce mânca m-aș duce și i-aș mai cumpăra una.

     Eu îi respect pe cei care au ieșit în stradă și luptă pentru o idee. Aceste proteste i-au unit pe oameni și i-au făcut să se simtă mai puternici. Vocea lor a fost ascultată. Doar că problema în România după părerea mea nu este grațierea. Ar trebui să ieșim în stradă până o să avem și noi autostrăzi și nu o să ne mai fie frică să plecăm iarna de acasă pentru că am putea să ne înzăpezim chiar dacă suntem pe drumuri europene. Că avem o țară superbă de care ne batem joc de atâția ani cu toții. Că se taie prea mult din păduri și copii noștri o să trebuiască să părăsească granița pentru a afla ce înseamnă un aer curat. Că avem salarii mici care nu ne ajung de la o lună la alta. Că se angajează pe pile. Că mori cu zile în spitale și Doamne ferește să ai nevoie să ajungi acolo. Și lista poate continua. Toate astea nu au scos oamenii în stradă deși toată lumea se plânge. În autobuz, pe stradă, la restaurant, toată lumea vorbește de războiul dintre oamenii politici reprezentativi ai țării. Mie, recunosc, nu-mi pasă de acest război și mă lasă rece cine-l câștigă. Așa că sunt zen.
      Imaginea noastră în afară din cauza drumurilor este foarte proastă. Credeți că vreun străin cu bani ar aștepta 3 ore bară la bară ca să meargă pe Valea Prahovei? Nu mai știu cum este Transfăgărașanul, dar ultima oară când am mers de la Vidraru la Bâlea erau numai gropi. Deși este cel mai spectaculos drum pe care eu l-am văzut vreodată. Și spun cu mâna pe suflet că-mi place mai mult decât în Austria.
     Apoi, v-ați gândit vreodată cât de poluat este mediul în care trăim? Știți că am avea nevoie de mai multe coșuri de reciclare și eu merg cam 15 minute pe jos până la primul centru cu tot cu copil în brațe?  Aveți idee că orice sticlă PET dispare în 1000 de ani? Atât durează până se dezintegrează complet. Și că ele ajung fie în gropile de gunoi care oricum poluează excesiv mediul înconjurător, ori în apele curgătoare, ori în mări sau oceane?
      Ne este rușine să mergem cu RATB-ul sau metroul la serviciu. Pentru că trebuie să avem grijă de imaginea noastră. Chiar dacă poluăm mediul și aglomerăm un oraș cu un trafic prost.
     Aș vrea să văd mai mult respect pentru ceilalți și pentru natură. Aș vrea să văd că se poate trăi frumos în țara asta. Și eu trăiesc frumos. Pentru că văd partea plină a paharului.