luni, 29 februarie 2016

Cum sa fim fericiţi

     Îmi amintesc că mergeam odată spre un meci, Pandurii Târgu-Jiu - Steaua, şi un coleg mă întreba care e sensul vieţii pentru mine. I-am răspuns să fiu fericită. Pe atunci nu aveam copil, iar lucrurile în viaţa sentimentală erau instabile. Dar ştiam ce vreau. Ştiam că nu-mi doresc să acumulez avere pe acest pământ. Ştiam că fericirea se traduce prin momente de bucurie. În fiecare zi. Că o carieră de succes nu-ţi aduce neapărat pacea sufletească. Că e mai important să fii un om simplu dar să iubeşti şi să fii iubit. Că braţele copilului tău în jurul gâtului sunt cea mai importantă bijuterie pe care o poţi purta.
     Pe mine niciodată nu m-a interesat ce crede lumea despre mine. Totuşi, de fiecare dată am încercat să fac bine oamenilor din jurul meu. Mă amuză când cineva mă acuză că am încercat să păcălesc. Din principiu nu o fac. Şi să ştiţi, totul se întoarce în viaţa asta. Atât binele făcut, cât şi răul. Poate nu sub aceeaşi formă, dar cu siguranţă nimic nu rămâne nerăsplătit. Pentru mine fericirea e să mă trezesc dimineaţa, să mă uit în oglindă şi să-mi ştiu nu doar faţa curată după ce mă spăl, ci şi sufletul. Să ştiţi că dacă nu ne abatem de la drumul nostru, Dumnezeu are grijă de fiecare dintre noi.
     Forţa binelui există. Chiar dacă trăim într-o lume în care să răzbeşti e la modă să bârfeşti, să păcăleşti sau să calci pe cadavre. Nu o face! Orice ar implica asta. De ce? Pentru că nu vei avea în final linişte. Garantat.
    Mulţi dintre noi economisim luni întregi ca să mergem în vacanţe pentru că acolo ne descătuşăm. Visăm la insule exotice sau peisaje nemaipomenite.  Dar eu vă spun că nimic nu se compară cu "acasă", dacă acolo ai grijă zi de zi să fie bucurie, dar şi linişte, şi armonie. Nu se compară cu oraşul unde locuieşti, dacă eşti înconjurat de oameni de calitate şi prieteni adevăraţi. Vă doresc să fiţi fericiţi!
   

vineri, 26 februarie 2016

Minuni în fiecare zi

        Am avut o zi nebună. Simt de ceva timp nevoia să fac mai mult. Ce? Habar n-am. Asta-i problema. Am ieşit la plimbare cu Anastasia şi tatăl ei. Şi cum treceam noi prin faţa bisericii, ea s-a oprit, ne-a întors, şi ne-a tras practic în curte, apoi a urcat scările şi am intrat cu toţii în biserică. De precizat că fetiţa mea abia acum învată să meargă. Şi mi-am dat seama că faptul că merg cu ea des acolo nu trece neobservat. Şi-i place. Pentru că simte, la fel ca şi mine, energie pozitivă. Eu mă reîncarc acolo.
       Ce e de învăţat de aici? Că pe copii trebuie să-i îndrumi de mici dacă vrei să se apropie cu adevărat de Dumnezeu. Când se vor mări vor fi absorbiţi de lumea înconjurătoare şi de tentaţiile ei.
     În toamnă, o prietenă m-a luat cu ea să mergem să vizităm Mănăstirea Ghighiu, foarte aproape de Ploieşti. Acolo este o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului dar şi linişte, curăţenie, un loc minunat. La ieşire, ea mi-a dăruit o carte despre "Cum să educăm ortodox copilul", care se vinde la magazinul mănăstirii. Iar eu am citit-o. Nu sunt de acord cu absolut tot ce scrie în ea dar sunt unele sfaturi foarte utile. Eu chiar am declarat-o una din cele mai bune cărţi de parenting pe care le-am citit. O să vă scriu un pasaj din ea.
     "Acum, când copii sunt încă mici, trebuie să-i ajutaţi să înţeleagă ce este binele. Acesta este sensul cel mai profund al vieţii." (Stareţul Paisie Aghioritul)
   

miercuri, 24 februarie 2016

About my brother

     Astăzi este ziua ta. Şi este prima dată când nu te văd sau nu te sun să-ţi spun "La mulţi ani". Unii frumoşi, minunaţi, pentru că viaţa trece destul de repede şi nu trebuie să pierdem niciun minut fără să încercăm să ne bucurăm de tot ce ne oferă Dumnezeu. Eu asta îţi doresc, să trăieşti în prezent şi să fii fericit, să întâmpini problemele cu un zâmbet larg în colţul feţei.
     Înainte de ziua fetiţei mele ne-am certat. De ce? Pentru că suntem oameni şi avem orgolii prosteşti. La care mi-am propus de ceva timp să renunţ. Pentru că găsim întotdeauna dacă vrem motive să fim nemulţumiţi de ceilalţi, cârcotaşi. Da, suntem cu toţii atât de imperfecţi...
     Dar acest blog este despre pace şi iubire. Şi aici vreau să-i mulţumesc din tot sufletul pentru toate momentele frumoase din copilărie. Voi nu ştiţi, dar pe la 6 ani eu am pus prima dată mâna pe un computer pentru că el era pasionat de atunci de IT şi mă lua cu el la "Casa Pionierilor", parcă aşa se numea. Apoi îmi punea poveşti pe diafilm. Tot el a fost primul meu fotograf. În anii 90, fratele meu talentat şi-a schimbat nu ştiu câte aparate foto şi a învăţat să developeze filmele acasă. La noi în baie era un adevărat laborator şi când se punea pe treabă trebuia să fiu atentă să nu aprind lumina că se voala filmul. Pozele încă le mai am, alb-negru, profi. Făcute cu pasiune. Dacă s-ar fi concentrat pe asta ar fi fost un fotograf de succes. Chiar avea talent. Apoi...am trecut prin perioada jocurilor...Nintendo, Play Station, etc. Mie îmi plăceau cele de strategie. Sau de aventură. Preferatul meu era Tomb Raider 2. Pentru puştii de acum...e ceva normal. Dar pe vremea aia era ceva deosebit să ai acces zi şi noapte la ele.
    Anii au trecut atât de repede...eu am crescut şi nici nu-mi dau seama când ne-am îndepărtat. Pe la 16 ani am trecut prin perioada de teribilism. Şi mergeam împreună seara până la Galaţi să mâncăm shaorma. Puţin mai târziu, când ne-am mutat la Bucureşti, nu era lună să nu facem o escapadă pe undeva pe la munte. Într-o iarnă ne-a prins viscolul aproape de Bâlea Lac, pe Transfăgărăşan, noaptea, pentru că voiam să vizităm Hotelul de Gheaţă. Multe momente superbe, pe care atunci când suntem supăraţi le uităm.
    Acum suntem teoretic amandoi maturi. Tu eşti mai harnic şi mai apropiat de natură decât mine. Tu ai propria ta grădină de unde mănânci fructe şi legume nestropite. Ai stupi. Să ştii că deşi nu ţi-am spus niciodată sunt mândră de tine. Şi-ţi sunt datoare. Da. N-o să bănuieşti pentru ce. Dar îţi voi spune eu. Pentru ultima noastră ieşire în afara Bucureştiului, doar noi doi. La Oneşti. Să-ţi cumperi piese pentru un Renalt. Da, fratele meu şi-ar schimba maşina în fiecare zi, şi cum nu poate, şi-o schimbă anual sau caută tot felul de piese pentru a o face deosebită. Eu eram însărcinată, el avea deja o fetiţă de 9 luni. Pe care el, şi soţia lui, Inga, au crescut-o perfect până-n prezent. E un copil care emana fericire, armonie şi isteţime. Aşa...îţi mulţumesc pentru că mi-ai recomandat să citesc Conceptul Continuum, de Jean Liedloff, pe care şi eu îl recomand oricărui om care are sau se pregăteşte să aibă un bebe. Pentru că m-ai ajutat să înţeleg cât de important este pentru un copil să crească cu ambii părinţi, într-o familie fericită. Şi că trebuie să faci totul să construieşti această armonie, pentru că de multe ori nu este uşor. Dacă nu aţi fi fost voi trei, probabil aş fi luat în calcul un cărucior, pătuţ, suzetă, lapte praf, etc. Aţi fost un model de succes pentru noi. Sper să fim şi noi unul pentru alţii. De ziua ta vreau să-ţi spun doar atât. Te iubesc.
    
    

luni, 22 februarie 2016

Cum să plăteşti că mergi la biserică?

        Am avut o experienţă urâtă astăzi. Ca în fiecare duminică, când sunt într-o ţară ortodoxă, merg la biserică să împărtăşesc fata. Întâmplarea face că am fost plecată din Bucureşti, într-un sat, aproape de Ploieşti. Am simţit că n-ar trebui să merg la acest lăcaş, dar totuşi am făcut-o. Mai fusesem de două ori, şi de fiecare dată acest preot cere bani enoriaşilor. Cotizaţie pentru întreţinerea bisericii, apoi un fel de chirie la cimitir. Unde n-ai voie să faci mizerie cu lumânări aprinse, că e scump gunoiul. Pe ce lume trăim? Bun... iar bomboana pe colivă este următoarea, că nu există dată să nu-i ridice în slăvi pe domnii consilieri, care sunt de la nu ştiu ce partid politic. După părerea mea, asta e propagandă. Astăzi aceşti consilieri chiar au asistat la slujbă. Unde a venit şi domn' director, aşa cum l-a intitulat. Şi în loc să-mi împărtăşească copilul, care se plictisise aşteptând, pentru că la ora 11, când am ajuns noi, slujba era deja pe terminate, a mers să stea la taclale cu el. În biserică. Au făcut schimb de conturi de facebook pentru a da preotul like la nişte fotografii unde acest domn era îmbrăcat în costum popular.
      Eu cred că aceşti preoţi ar trebui să se trezească la realitate. Ei trebuie să-i slujească lui Dumnezeu! Nu propriilor interese. Pe nimeni nu interesează să intre în cea mai frumoasă biserică, sau cea mai aranjată. Ci acolo unde mergi să te regăseşti să te apropii şi mai mult de Dumnezeu. Nu să te enervezi când vezi că şi aici este totul legat de bani. Nu, a merge la biserică trebuie să fie gratuit! Fiecare dă cât are, cât vrea, cât poate. Aşa e normal. Mi se pare incredibil că sunt bătrâni la ţară care strâng ani în şir bani pentru a le da copiilor să aibă de înmormântare. Sau sunt oameni care nu mai au bani să facă nuntă sau să-şi creştineze copii. Măcar la biserică trebuie să fie altfel. Vorbim despre milostenie doar aşa, de faţadă?
      Problema este următoarea: un astfel de comportament determină oamenii să se îndepărteze de biserică şi se ajunge până la a ne îndepărta de Dumnezeu. Dar eu eu cred aşa: nu există pădure fără uscăciuni. Şi sunt şi preoţi blânzi, calzi, cu mult har. Care fac asta din dragoste pentru semeni. Să căutăm noi să fim mai buni şi să schimbăm ceva. Voi ce-aţi fi făcut în locul meu?

sâmbătă, 20 februarie 2016

Sozopol, "orasul mântuirii"

Biserica Sfântul Gheorghe, Sozopol, unde se află o parte din moaştele Sfântului Apostol Andrei, Sursa: www.infotour.ro
      

       Mi-e dor de Bulgaria. Iubesc această ţară. O parte din sufletul meu rămâne acolo după ce plec. Iar în această iarnă, deşi am văzut Mediterana, nimic nu se compară cu o plimbare pe faleza din Balcic sau una prin oraşul vechi din Nesebar. Mă încarc cu energie, revin alt om. Şi abia aştept să vină vara să mă întorc la marea mea albastră şi la coastele albe ale oraşului unde am botezat-o pe fetiţa mea. Da, abia aştept să merg agale prin castelul Reginei Maria. Pentru cei care n-aţi mers niciodată, vă recomand. Deşi ea credea într-o îmbinare a tuturor religiilor, există acolo o mică biserică ortodoxă, Stella Maris. Iar biserica Sfântul Gheorghe e înainte să cobori spre centrul oraşului, pe stânga, şi e deschisă de dimineaţă până seara. Acolo slujeşte un preot cu mare har. Oamenii sunt amabili, buni la suflet, gata mereu să te ajute. Natalia este o femeie trecută de 70 de ani, pe care am întâlnit-o la o slujbă de Sfânta Maria şi m-a invitat imediat la masă. Iar de atunci nu există dată să merg acolo să nu vină în întâmpinarea noastră. Dana este o tipă deosebită, care are restaurantul The Castle, unde este cea mai bună ciorbă de peşte. Vă garantez. O vezi mereu cu zâmbetul pe buze şi îţi face ziua mai frumoasă cu o vorbă bună.
       Bulgaria mea e superbă. Serios, e exact opusul a ceea ce am văzut când am mers prima dată spre Turcia. O ţară gri, săracă. Nici Sofia nu-mi place. Dar litoralul lor, afirm cu mâna pe inimă că e fabulos. Să mergeţi odată în Sunny Beach, pe Flower Street noaptea şi veţi vedea despre ce vorbesc. Asta pentru cei care sunt îndrăgostiţi de Mamaia şi de cluburi. Au de toate pentru toţi. Şi totul e completat de coasta care nouă ne lipseşte. Iar golful din Olimp, unde pe vremuri se înghesuiau turiştii străini, la noi e lăsat în paragină. Precizez că n-am mers niciodată la un hotel All Inclusive, pentru că mâncarea din restaurantele lor este foarte bună şi preţurile nu sunt deloc mari. 
      Dar m-am apucat să scriu cu gândul să vă povestesc despre Sozopol. E cel mai vechi aşezământ bulgăresc de la Marea Neagră. L-am vizitat vara trecută. Nu e atât de aranjat precum Nesebarul, deoarece el nu este protejat de Unesco, dar peisajul este foarte frumos. Seamănă cu fiordurile norvegiene. Iar pentru cei împătimiţi de artă şi suveniruri, aici se pune accentul pe lucruri handmade, unele chiar foarte frumoase, la preţuri excelente. Şi nu sunt atât de multe turcisme ca în Nesebar. Dar nu pentru asta vreau să mă întorc acolo. Ci pentru că există o biserică foarte veche, Sfântul Gheorghe, unde se găsesc moaştele Sfântului Apostol Andrei, cel care a adus creştinismul în ţara noastră. Când intri acolo, păşeşti în altă lume. Se spune că nu există dorinţă pe care să ţi-o pui şi să nu fie îndeplinită. Doar că eu nu pot de ceva vreme decât să mulţumesc pentru tot ceea ce am. Sunt puţine locurile unde am avut acest sentiment. Iar la intrare în oraşul vechi, s-a restaurat Catedrala Chiril şi Metodie, unde sunt moaştele Sfântului Ioan Botezătorul, descoperite în 2010 pe Insula Sveti Ivan, aproape de Sozopol. Deşi e aproape de graniţa Bulgariei cu Turcia, sunt doar 365 de kilometri din Bucureşti până acolo. Şi există o pensiune, Villi Sozopol, din a cărei piscină poţi vedea marea.


     
sursa: www.zepelintour.ro

joi, 18 februarie 2016

Sfântul Nicolae, aproape de Antalya

         

         Nu este creştin care să nu audă de Sfântul Nicolae, făcătorul de minuni. Puţini ştiu cine a fost şi ce a făcut. Dar cu toţii îl asociem cu ziua de 6 decembrie, când ne lustruim de cu seara ghetuţele de la mic la mare şi aşteptăm să vedem ce ne aduce Moşul.
          Recunosc, deşi mă cheamă şi Nicoleta, până anul acesta n-am ştiut că mormântul sfântului este atât de aproape de Belek, unde mergeam cu echipele de fotbal în cantonament. Aşa că voi, care veţi citi, poate treceţi în revistă o eventuală excursie la Demre, fosta Myra, locul unde a slujit şi a fost înmormântat Sfântul Nicolae. Eu, cu siguranţă, dacă voi mai merge vreodată în zonă, mă voi duce să vizitez.  Această localitate se află la 142 de km de Antalya, iar pe drum se poate admira Marea Mediterană.
        Aici am găsit poze cu o excursie Belek-Demre, doar că au greşit numărul de kilometri. http://vacantareusita.ro/antalia-un-loc-incarcat-de-istorie-nu-doar-all-inclusiv-si-leneveala/
        Sfântul Nicolae a fost Arhiepiscop al Mirelor Lichiei în secolul IV. Părinţii lui au fost înstăriţi, dar foarte credincioşi. El a rămas orfan devreme şi a împărţit, ulterior, toată averea săracilor. A fost un ocrotitor al copiilor şi apărător al credinţei ortodoxe. A fost întemniţat în vremea prigoanelor lui Diocleţian, dar mai apoi eliberat. A trecut la viaţa veşnică pe 6 decembrie 343 d.Hr. şi moaştele sale sunt păstrate din 1087 la o biserică din Bari, în sudul Italiei.  https://ro.wikipedia.org/wiki/Bazilica_Sf%C3%A2ntul_Nicolae_din_Bari


       

sâmbătă, 13 februarie 2016

Orez cu mere fierte la abur...deliciu!

        Să spunem că da, am dat în mintea copiilor. Şi ce? Iubesc tot ce e dulce...aş mânca non-stop prăjituri. Dar cum nu mai am voie lapte şi ouă...sunt doar un vis frumos. Atât. Aşa că improvizez zilnic. Pentru mine şi pentru fetiţa mea. Din nou...cu ingrediente 100% naturale şi neprocesate. Şi acum vorbim despre micul-dejun. Nu ştiu cum e la voi, dar eu de când stau cu Anastasia, mănânc din ce-i gătesc ei şi nu invers. Adică fără zahăr, puţină sare, fără conservanţi. Şi nu, nu-s exagerată. Zahărul e foarte nociv si pentru noi.
       Şi uite aşa am ajuns la următoarea reţetă, nimic complicat. Orez integral cu mere fierte la abur. Pun orezul peste noapte la hidratat în apă cât să-l acopere. Dimineaţa îl spal bine printr-o sită mică de ceai la robinet. Pun într-o oală simplă la fiert 35 de minute. Atât trebuie să fiarbă orezul integral. Apoi curăţ merele de coajă şi de cotor, le pun şi pe ele la fiert într-o altă oală, cea cu sită pentru abur de la Ikea. Ele sunt gata repede, în aproximativ 10 minute. Apoi amestec orezul cu bucăţile de măr (mai pot pune si nuci, urmează să încerc) în blenderul de la Philips Avent. Şi gata masa. Poftă bună dacă încercaţi şi voi.

vineri, 12 februarie 2016

Narcis Răducan: "Am ţinut post şi ne-am salvat de la retrogradare"

sursa foto: facebook
Narcis Răducan, împreună cu familia sa minunată, Sursa foto: facebook
     



      Ne cunoaştem de foarte mult timp, suntem născuţi în acelaşi oraş şi avem o mare pasiune comună: fotbalul. El conducător, eu până de curând reporter sportiv. El un fost fotbalist foarte bun, acum excelează ca preşedinte la Pandurii Târgu-Jiu, unde împreună cu  antrenorul Edward Iordănescu speră să termine pe podium. Ştiam de la o cunoştinţă comună că el este un om foarte credincios, dar nu am avut niciodată ocazia să vorbim despre asta. Are o familie superbă, compusă din soţia sa, Oana, care ai putea băga mâna în foc că are pe undeva la 29 de ani şi nicidecum că a născut trei copii, pe David, Iustin şi Filip. Vă las să savuraţi un altfel de interviu cu acest om care s-a dovedit un model de succes.
   
       - Puţini ştiu despre tine că esti un om credincios. Cum te-a ajutat asta pana acum?
       M-a ajutat in măsura în care ne ajută pe toţi, indiferent de domeniul în care excelam. Mi-a dat echilibrul sportivului de performanţă, depaşirea momentelor dificile din carieră, viaţă si educaţia copiilor.

       -Cine te-a indreptat spre credinţă? Mergeau părinţii tăi cu tine când erai mic? Ştiu că locuiai foarte aproape de capela din Focşani, nu?
      A fost o destinaţie normală a unui tânăr care se luptă zilnic cu limitele corpului, în sportul de performaţă. Intensificarea accidentarilor si unele ghinioane au determinat să caut ce îmi lipseşte. În familie nu am avut o educaţie puternic religioasă. Locuiam lângă Capelă dar intram doar la marile sărbători în ea. Am făcut acest lucru din plin după căsătorie. Soţia mea are un frate preot şi este foarte credincioasă.

     -Cum crezi că ar trebui să fie părinţii din ziua de azi pentru a-i determina pe copii lor să se apropie de Dumnezeu? Să aştepte weekendul să meargă la biserică, nu neapărat în club?
     Păi asta este veşnica provocare a părinţilor, cum să fii mai bun pentru educaţia copiilor tăi. Fără îndoială că trebuie educaţi în spiritul religiei casei, în cazul nostru ortodocsi, cu rugăciuni pe cât posibil zilnic, în fiecare duminică la biserică şi o zi măcar pe săptămână post, este şi sănătos. Totul trebuie temperat dar ferm, în niciun caz agresiv pentru cei mici. Clubul are şi el rolul lui, trebuie să ne raportăm distracţiile şi la secolul în care trăim dar cu un mare control. Este cel mai propice mediu de a "derapa" dintr-o educaţie sănătoasă, ceea ce le poate afecta viitorul.

     -Care este sărbătoarea ta preferată? Ce îţi place să faci atunci?
     Fără îndoială sărbătorile de iarnă le prefer, atât restricţiile postului cât şi mesele în familie de după, colindele şi datinile noastre sunt inegalabile, mai ales într-un decor alb.     

     -În fotbal este o viaţă foarte agitată, reuşeşti să ţii post? Dacă da, când?
     De regulă ţin post vinerea şi de asemenea marile posturi (Crăciun, Paşte, Sfânta Maria, Sfinţii Petru şi Pavel). Când jucam nu reuşeam să ţin tot postul, doar aproximativ jumătate, într-o împărţire echitabilă pentru a nu pierde din energie. O singură dată când jucam la Bacău am ţinut tot postul Crăciunului şi am atras alţi şapte, opt jucători. Am reuşit în acel sezon să ne salvăm în ultima etapă de la retrogradare, chiar cu mine marcator, într-un meci la Galaţi.
    
     -A fost vreun moment greu în viaţa ta în care ai simţit într-adevăr că Dumnezeu a fost aproape de tine?
     Sigur, au fost mai multe. Cele triste legate de accidentări sau pierderea ambilor părinţi , iar cele fericite legate de căsătorie, naşterea celor trei băieţi şi câştigarea a peste 15 trofee cu diferite echipe, atât ca jucător cât şi conducator.

     -Ce ai schimba la lume dacă ai putea?
     În principiu ce vrei să schimbi în lume , trebuie să schimbi în tine. Dacă toţi facem eforturi individual, se schimbă în bine şi lumea. Dar vorbim la modul ideal bineînţeles.
 
     -Care este definiţia unei vieţi fericite după părerea ta?
     Păi nu e o stiinţă exactă şi are multe interpretări. Pentru noi ortodocşii există principii clare şi confirmarea că există fericirea . Depinde de fiecare cât de aproape stă de drumul corect.
 
     -Există vreun loc în România sau în lume în care să te simţi foarte aproape de Dumnezeu?
     Sunt câteva mănăstiri deosebite din ţară , unde am acest sentiment.
 
     -Ce înseamnă familia pentru tine şi cum reuşesti de atâta timp să te împarţi între ea şi fotbal?
      Păi e marea provocare şi totodată principalul dezavantaj în acest domeniu. Până anul trecut ne-am mutat cu casa după fotbal de vreo 16 ori . Acum stau trei zile la Bucureşti , trei zile la Târgu-Jiu si una la Severin unde jucăm.
 
     -Crezi că lumea ar fi mai bună dacă n-am mai fi cu toţii atât de agrenaţi în goana după bani?
     Păi clar de acolo vine materialismul.

     -Mourinho a mărturisit că citeşte câte un pasaj din Biblie cu o seară înainte de meciuri, tu ai sau ai avut vreun ritual de genul asta?
     Şi eu citesc zilnic rugăciuni, am citit şi Biblia dar nu am ritualuri sau mai multe superstiţii.
 

     -Acum eşti conducător de club, poate cel mai bun în acest moment, ce apreciezi la un fotbalist?
     Multumesc. Apreciez gradul de inteligenţă, talentul si plăcerea de a se antrena.

   
     -Există vreun jucător în Liga 1 care se aseamănă după părerea ta cu fotbalistul Narcis Răducan? Sau aştepţi să debuteze băieţii tăi?
      Păi mă regăsesc uneori în jucătorii tehnici care iubesc driblingul şi spectacolul deşi sunt mai puţini ca în trecut, în Liga 1.

     -Că veni vorba de asta, ei unde mai joacă şi pe ce posturi? Ce ţi-ai dori pentru ei?
      David, cel mare, este mijlocas, tehnic, organizator si ambitios. Iustin este vârf autentic, marcator autentic, ambiţios şi foarte inteligent în joc. Amândoi joacă la şcoala SportTeam din Bucureşti şi sper să-şi îndeplinească visul fiecare aşa cum mi s-a întâmplat şi mie. Am pretenţia doar sa fie sănătosi, educaţi şi campioni în tot ce fac .
     -Cum este să lucrezi cu Edi Iordanescu? Voi aţi fost colegi la Steaua în 95-96, cum eraţi atunci? Cum sunteţi acum?
     Suntem prieteni foarte buni, avem multe lucruri în comun dar sunt şi situaţii când vedem totul diferit, alternanţă ce duce la o idee comună echilibrată. Am jucat un pic împreună atât la Steaua cât şi la Rapid.

       -Cum ai vrea sa fie viata ta în continuare? Ai vreun vis neîmplinit?
     Păi să fie la fel de interesantă şi fericită. Încă visez aşa cum o făceam când jucam. Acum am alte idealuri, legate de familie, profesie.

     -Pe ce poziţie crezi că veţi termina sezonul acesta?
     Mi-aş dori pe podium.
    Pandurii condusă de Narcis Răducan, a avut una din cele mai importante campanii de achiziţii din această iarnă după plecarea lui Momcilovici la Steaua. I-a adus pe Acsinte de la Botoşani, Ropotan, de la Petrolul, Răuţă, de la Mioveni şi Liviu Antal, de la Hapoel Tel Aviv. Formania din Târgu-Jiu a terminat 2015 pe locul 5 în Liga 1, cu 40 de puncte, la egalitate cu Steaua. 
     




sâmbătă, 6 februarie 2016

Din darurile naturii...urzicile!

 

   Incerc de mai bine de un an sa mananc sanatos. Si ma simt extraordinar. Atat fizic, cat si psihic. Asa cum scriam intr-un post precedent, incerc sa ma bucur de ce ne-a oferit Dumnezeu. Si acum vorbim de alimentate. Am descoperit urzicile! Nu credeam ca o sa mananc vreodata asa ceva. Dar sunt delicioase. Cum sunt niste femei in varsta care vand pe strada la Perla, am zis hai sa incerc si eu. Iar apoi am apelat la prietenul Google sa vad daca pot sa-i dau si fetitei mele.
    Pentru ca sunt un real dezastru in bucatarie, la modul ca nu-mi place sa gatesc, si atunci cand o fac, merg pe simplitate, m-am gandit eu cu ce sa le combin. Orezul integral trebuia sa-l pun peste noapte la hidratat, deci n-a fost o varianta. Asa ca am ales quinoa, care merge sa stea in apa doar 4 ore. Bun, le-am pus si pe ele in apa o ora, ca sa nu mai piste atat de tare (recomand, totusi, sa folositi manusi), apoi le-am curatat, le-am spalat si le-am pus la fiert impreuna cu quinoa. Au stat cam 20 de minute, iar rezultatul, te lingi pe degete. Am mancat o oala intreaga.
   Totusi, e foarte important de unde cumperi urzicile, pentru ca daca sunt culese de pe marginea drumului, risti sa te alegi si cu ceva plumb in stomac. Sa speram ca cele pe care le-am mancat au fost din padure, desi nu bag mana in foc.

Imagini pentru urzicile

  Urzicile 
-contin vitamine: A, B, C si K
             minerale: fier, calciu, crom, magneziu, zinc si proteine
 -sunt un diuretic natural, ajuta la eliminarea acidului uric din organism, a bacteriilor care cauzeaza infectii ale tractului urinar sau pietre la rinichi
-in Germania sunt folosite pentru tratarea hipertensiunii
-elimina starea de anemie, combat tusea, fluidizeaza sangele, combac diareea, cicatrizeaza ranile
-stimuleaza digestia 
-au rol anti-alergic, deci nu se fac vinovate de alergii, totusi ca varsta recomandata pentru copii e 2 ani datorita efectului diuretic care ar putea dauna copiilor mici, eu i-am dat cam 10 linguri si nu a avut nimic
-nu sunt recomandate femeile insarcinate datorita contractiilor uterului cauzate de consumul lor



Quinoa
-se pune la hidratat 4 ore, fierbe in 15 minute
-prin preparare boabele de quinoa cresc de aproximativ 4 ori
-incasii o numeau "cereala mama"
-are o aroma usoara de nuca
-in boabele de quinoa se gasesc proteine mai usor de digerat decat cele din carne
-sunt o sursa extraordinara de calciu
-contine vitamine: A, C, D, E, K
              minerale: fier, calciu, crom, cupru, fluor, iod, magneziu, potasiu, seleniu, zinc
              amidon, zaharuri, acid linoleic esential, fibre
-stimuleaza sistemul imunitar
-intareste rinichii
-factor de protectie impotriva artritei, degradarii oaselor, malabsortiei calciului
             

marți, 2 februarie 2016

Mourinho, cel din spatele mastii


     "Inainte de un meci, ma duc in camera mea, deschid Biblia si citesc dintr-un pasaj cateva minute. Biblia imi da intotdeauna o stare pozitiva", a povestit Mourinho pentru revista japoneza Sports Grafic Number. Iar eu cred asa, ca in aceasta viata nu poti face nimic memorabil fara ajutorul lui Dumnezeu. Iar daca nici cel supranumit "The Special One" nu a facut istorie in fotbal, atunci nimeni nu a facut. A inceput ca traducator si a ajuns cel mai bun antrenor din lume.
     Evident, macar o adresa de mail a lui e aur curat, asa cum mi-a spus zilele trecute un amic, jurnalist portughez. Dar asta n-o sa ma impiedice sa scriu despre el. E o persoana fascinanta. Carismatic, atent la detalii, foarte arogant pentru unii. Dar din povestirile celor care au reusit sa-l cunoasca bine este total opusul mastii pe care o afiseaza publicului. Am avut ocazia sa-i pun intrebari la conferinta de presa din 2013, cand a venit cu Chelsea pe National Arena, sa joace impotriva Stelei. Si sper sa-si gaseasca echipa curand, iar ros-albastrii sa joace din nou in Champions League. :) Pentru ca o sa fiu pe stadion. Am inca acest microb in sange. Nu stiu cum as putea sa-l scot. Sper sa ma suporte fetita mea cu el.
     Da, acest antrenor lusitan, e tehnicianul meu preferat. Dar nu stiam pana acum cateva zile ca el este un tip credicios. Iar mai jos va atasez palmaresul lui impresionant.

Competition League Cup League Cup Super Cup Champions League Europa League Intercontinental Cup/FIFA Club World Cup
Club Season Country Europe (UEFA) World (FIFA)
União de Leiria 2001–02 7th
Porto 2002–03 1st W W
2003–04 1st RU W W
Chelsea 2004–05 1st R5 W SF
2005–06 1st SF R3 W R16
2006–07 2nd W W RU SF
2007–08 5th* RU GS*
Inter Milan 2008–09 1st SF W R16
2009–10 1st W RU W
Real Madrid 2010–11 2nd W SF
2011–12 1st QF RU SF
2012–13 2nd RU W SF
Chelsea 2013–14 3rd R5 QF SF
2014–15 1st R4 W R16
2015–16 16th* R4 RU R16*