luni, 29 august 2016

Obsesia Manymonths

                                   

        Știu, majoritatea oamenilor care vor citi acest articol vor spune: ”Ce-o mai fi și asta?” Ei bine, este noua mea obsesie. Așa se numește o firmă de îmbrăcăminte pentru copii din Finlanda. M-am îndrăgostit de ea în urmă cu un an și bine am făcut. Perioadele reci le-am trecut cu brio. N-am înfofolit copilul, pentru că lâna merinos, material folosit de cei de acolo, reglează temperatura corpului. Dacă nu e foarte frig, iarna poți sta lejer doar în pantaloni dublați, body și cagulă. Iar ediția pentru bebeluși e demențială: http://hiphip.ro/collections/haine-din-lana-merinos/products/body-kimono-manymonths-din-lana-merinos-poppy-red
       Oameni buni, dar a devenit foarte obositor. De o săptămână mă gândesc ca un drogat ce să mai cumpăr de pe www.hiphip.ro. Pentru că azi la ora 15:00 a intrat noua colecție și ei sunt unici importatori în România. Și deși sunt scumpe se vând ca pâinea caldă. În vara asta m-am chinuit să prind o pălărie de in și până să dau eu comanda deja nu mai erau. Dacă greșesc ceva, să mă scuzați. V-am spus, mă doare capul de la cât mi l-am tot stors ce să cumpăr, cum să asortez, îmi trebuie cu adevărat, nu-mi trebuie. Că doar dau 7 milioane de lei vechi dintr-un foc pe o pereche de pantaloni, două body-uri, un cardigan și o cagulă. Și-aș mai vrea și un fel de eșarfă unique și un cardigan de la o altă firmă care produce haine merinos, Joha. Am avut un pulover anul trecut pe care l-am purtat excesiv și e ca nou. Cred că o să le iau și Dumnezeu cu mila după. :)) Măcar nu ne ia frigul prin surprindere.
        Eu am antecedente. Cei mai mulți bani din viața mea i-am cheltuit pe haine. Nu-mi iau multe dar încerc să fie de calitate. Pe același principiu merg și cu fetița mea. Și mi-am transferat ușor, ușor atenția către hăinuțele ei. Acum că am dat comandă și v-am spus și vouă despre ce mă apasă, sper să-mi treacă și să-mi canalizez atenția spre altceva. Hai, v-am pupat!

      P,S. Sunt și haine din lână merinos pentru adulți. Anul asta o să-i scriu o scrisoare lui Moș Crăciun poate e darnic și e bun. :)))

duminică, 21 august 2016

Everything is possible when you believe


       Mă simt fresh. Adică împrospătată. Plină de viață. Da, aproape că schimb prefixul. Dar mă simt un copil poznaș. Pus pe șotii. Îmi place să fiu așa. Să trăiesc pentru ziua de azi. Să iubesc. Să zâmbesc. Ador aventura. Mi-ar plăcea să mă urc pe munți ca la 16 ani. Plec în vacanță fără cazare. Îmi fac planul și bagajele pe ultima sută de metri. Nu-mi place să planific viața. Doar o trăiesc.
       Aș vrea să dansez mai mult. O fac zilnic, acasă. Aș vrea să călătoresc mai mult. Nu există lună să nu ies din oraș.  Aș vrea ca toate dorințele să mi se împlinească. Și să știți că da, mai devreme sau mai târziu, chiar se întâmplă tot ce-mi pun în cap. Spunea astăzi la predică părintele ceva lăsat de Dumnezeu nouă oamenilor. După care eu îmi ghidez viața. ”Dacă vei avea credință cât un grăunte de muștar, nimic nu va fi cu neputință”. Nu sunt nici foarte frumoasă, nici foarte deșteaptă, dar știu că sunt deosebită. Într-adevăr, maternitatea și uneori, oboseala, mi-a mai șters zâmbetul pe care-l afișam la 18 ani. Dar acum și lucrurile s-au schimbat.
       Nu vă pot dezvălui decât atât. Viața mea e departe de a fi perfectă. Dar am învățat din greșeli. Am învățat să-i prețuiesc și să-i iubesc pe cei din jur. Necondiționat. Să încerc să fiu acolo dacă cineva are nevoie de mine. Să pun accentul pe lucrurile de suflet și nu pe cele materiale. Să-mi urmez visele.
       Și mi-am pus în cap să reușesc. Și nu mă voi opri până acest lucru se va întâmpla. Succesul este doar pentru cei care luptă pentru el. Am învățat asta de la un bun prieten.
Trebuie doar să mă decid în ce direcție o să o apuc. Avem o datorie față de noi înșine. Să fim fericiți. Pentru că astfel putem să dăruim din energia noastră și celor din jur.

Puseul de creștere de la 3 luni și întreruperea alăptării

      Sper să citești asta înainte de a-i da copilului tău lapte praf pentru că plânge non-stop și tu crezi că nu se satură. Așa este, nu o face. Dar nu este din vina ta, ci nevoile bebelușului sunt foarte mari în aceste câteva zile cât ține acest puseu, de obicei între 3 și 7. V-am spus că sunt leneșă, dar într-o bună zi o să scriu despre experiența noastră.
       Puseul de creștere de la 3 luni este una dintre principalele cauze ale întreruperii alăptării. Bebelușul tău nu are nevoie de supliment în acele zile pe care ulterior o să vi le amintiți cu dor și drag. Are nevoie de laptele tău, administrat la cerere. Pentru că în această perioadă ar vrea să stea doar la sân. Și nu e nimic rău în asta. Din contră, îți stimulează lactația și vei reuși să faci față cu brio nevoilor lui. Alții nu mai vor deloc să se atașeze, dar dacă reușești să fii zen, să conștientizezi cauza plânsului, să înțelegi, să fii calmă și să-i arați iubirea ta, când va muri de foame, se va reîntoarce la singura sursă de hrană pe care o cunoaște. Bebelușii sunt foarte isteți.
        https://alapteaza.wordpress.com/2013/11/12/schema-de-intelegere-a-puseului-de-crestere-de-la-3-luni/
        http://clubulbebelusilor.ro/articol/427/5-indicii-ca-bebelusul-trece-printr-un-puseu-de-crestere.html
        De ce multe mame se opresc la 3 luni? Pentru că nu au încredere în ele, pentru că ascultă gura lumii: ”dă-i mamă lapte praf, nu vezi că nu se satură?”. Ba chiar medicul de familie sau pediatrul la cea mai mică derapare din graficele lor de greutate sau înălțime îți recomandă supliment. Părerea mea este că e greșit. Odată ce le-ai dat mai multe zile la rând supliment, majoritatea copiilor vor prefera să mănânce cu biberonul, pentru că astfel în 2 minute sunt sătuli, versus cel puțin 20, cât mănâncă de la voi. Acum sunteți libere să vă documentați. Dar nimeni și nimic nu vă poate înlocui dacă voi nu vă doriți asta. Laptele matern este darul de la Dumnezeu pe care ni l-a lăsat nouă, femeilor. Este mai mult decât un aliment minune. Este dragoste. Este iubirea transmisă mai departe generației viitoare. Copii alăptați sunt mai siguri pe ei când vor deveni adulți. Iar clipele când ei sunt mici și au nevoie de noi trec ca prin minune. Vă doresc o duminică minunată.
     

miercuri, 17 august 2016

Maria Stoican: ”O familie unită o menții cu multă dragoste și respect”


      Astăzi este despre Maria. Chiar dacă e trecut de 15 august, când se prăznuiește Adormirea Maicii Domnului. Să știți că pe această dată se pomenesc morții, cei vii se sărbătoresc pe 8 septembrie. Am mulți oameni deosebiți cu acest nume în viața mea. Dar o să mă rezum la unul singur. La cea care mi-a dat impulsul de a merge într-un loc minunat. Așa că a contribuit la minunea vieții mele. Ne vedem rar, dar atunci când o facem nu simțim trecerea timpului. Oamenii nu se întâlnesc întâmplător. Este vorba despre Măriuca Stoican. Am cunoscut-o când Flavius a semnat cu Dinamo. Fix în aceeași zi aflasem de la Ionuț Negoiță că va juca un meci cu noul antrenor pe terenul sintetic de la Rin Otopeni. Patronul lui Dinamo juca fotbal în fiecare săptămână de plăcere dar și să se mențină în formă. Acolo era ea, fan înfocat al soțului ei. Și-am apucat să descoperim una despre cealaltă imens de multe lucruri. Dacă de la prima vedere am pus la cale o ieșire în Moldova, care s-a concretizat într-o lună, vă dați seama ce a fost. E diferită de prototipul de soție de fotbalist, respectiv antrenor. E o prezență discretă, agreabilă, banii nu au schimbat-o. E modestă, frumoasă și devreme acasă pentru Flavius de mai bine de 20 de ani. :)O să vă las să descoperiți un om frumos.

       -Mări, ce înseamnă acest nume sfânt pe care îl porți pentru tine?
      Dumnezeu mi-a dat acest nume pe care-l port cu drag. Din momentul în care ne naștem și până murim nimic nu este întâmplător. Eu cred că totul este scris într-o carte pentru fiecare dintre noi.

        -Când ai simțit cel mai mult că Dumnezeu este cu tine?
        Eu simt puterea lui în permananță. Îi simt prezența clipă de clipă.

        -Se spune că în spatele oricărui bărbat de succes stă o femeie puternică. Pe de altă parte știm cu toții că nu este o sarcină ușoară. Ți-ai dedicat viața soțului tău și fetiței voastre, care mai nou e femeie, Lorena. Au fost momente când ți-a fost greu?
         Soțul meu și fata mea sunt daruri de la Dumnezeu. Îi prețuiesc și îi iubesc necondiționat și așa când faci asta depășești foarte ușor astfel de momente.

        -Aveți aproape o viața de om împreună, deși sunteți încă foarte tineri. Ce trebuie să facă o soție ca să-și țină familia unită?
        Să iubească și să respecte.

       -Ce simți când mergi la Prislop? Voi mergeți acolo deja de mulți ani. Mai sunt și alte locuri aproape de sufletul tău?
       Când merg acolo simt o stare de liniște și este locul în care mă încarc cu energie pozitivă.

       -Care sunt calitățile pe care le apreciezi cel mai mult la oameni?
       Calitățile pe care le apreciez la oameni sunt cele pe care eu le ofer apropiaților mei. Ce vă spuneam mai sus: încredere și respect. Când întâlnesc oameni sinceri îi prețuiesc enorm. Nu am foarte mulți prieteni dar pe cei pe care îi am au un loc aparte în inima mea.

       -Cum arată o zi fericită pentru Maria Stoican?
      Când sunt alături de soțul meu și de fata mea.


       -Lorena s-a transformat într-o femeie foarte frumoasă. Și e și handbalistă de succes. Ce-ți dorești pentru ea?
       La fel cum cred că Flavius va ajunge foarte sus ca antrenor, cred că Lorena a văzut în familie ce înseamnă performanța și că dacă ești serios și muncitor poți ajunge până acolo unde îți dorești.

duminică, 14 august 2016

Am defecte, deci exist


      Câteodată cred că le știu pe toate. Și sunt extrem de critică. De ce? Habar n-am. Probabil e vorba de zodie...deși nu prea cred eu în asta. Îmi spun mereu că o să mă accept așa cum sunt. Și o să fac asta și cu ceilalți. Și, cel mai important, nu o să vorbesc pe nimeni de rău. Nici măcar în capul meu. Ei bine, când mă enervează cineva, îmi rămâne în minte. Pur și simplu. Deși orice mi-ar face o persoană, eu întotdeauna aș fi gata să o ajut. Așa sunt eu. Mă aprind și ard repede.
      Acum lucrez cu mine. Da, lucrez să văd în orice partea plină a paharului. Deși am avut o săptămână proastă. Organismul meu dă semne că e ceva în neregulă. Dar așa cum mi-a spus o bună prietenă, trebuie întotdeauna să te ridici și să mergi mai departe. Eu am ajuns la o concluzie: lumea nu se oprește în loc pentru tine orice s-ar întâmpla. Trebuie să fii puternic, pozitiv, să ai ce să le oferi oamenilor din jur. Chiar și cel mai ursuz om de pe pământ se transformă când are parte de dragoste.
E duminică, încă post,  deși nu prea am putut să-l țin. Aseară a fost una din acele seri în care m-am simțit atât de bine că nu voiam să mă mai bag la somn. Nu vă gândiți că am făcut ceva deosebit. Am stat de vorbă doar, cu persoane la care țin. Oamenii au nevoie de astfel de momente. Cine nu înțelege asta, să fie sănătos. Există cineva în viața mea pe care-l iubesc la fel ca pe fratele meu. N-o să-i dau numele, că se știe el. Vreau doar să-i mulțumesc pentru că în timp ce scriam mi-am dat seama că a fost acolo aproape de fiecare dată când am avut nevoie de el. Astfel de oameni îi întânești rar și trebuie să ai grijă de ei. Dumnezeu este în fiecare dintre noi. Bun, rău. sărac, bogat. Îl descoperim de fiecare dată când ne iubim cu adevărat unii pe alții. Chiar dacă uneori pare atât de greu.

vineri, 12 august 2016

Am nevoie de un nou proiect

   
Parcul Dendrarium, Chisinău


     N-am mai avut chef să scriu. Asta-i adevărul. Cineva m-a dezamăgit crunt. O persoană pe care nu o cunoșteam personal dar în proiectul căruia credeam. Și am muncit datorită acestui lucru. N-o să intru în detalii. Îi urez succes în continuare. Doar că mi-a lăsat un gust amar, foarte amar. Și mi-am dat seama că simt nevoia să mă implic și să fac ceva de viitor. Nu știu ce. Uneori mi-e dor de presă. Avea Mitică Dragomir o vorbă că noi, cei care ne învârtim în jurul fotbalului, nu știm să facem altceva. Așa este. Cred că ceea ce am făcut a fost de calitate. Mi-ar plăcea să am bani să pot să-mi ajut toți apropiații atunci când au nevoie. Să fac multe cadouri. Să aduc bucurie în viețile oamenilor.
       Programasem o excursie la Chișinău de mult timp. Am vrut de Paște, dar nu a fost să fie. Săptămâna trecută am pus ideea în practică. Ce-a ieșit? O minune de vacanță. Nu ceva wow, dar ceva foarte aproape sufletului meu. Mi-am dat seama cât de mult îmi iubesc prietenii. Da, pe voi, pe care vă sun rar. Nu o fac intenționat, pe cuvânt. Mi-am dat seama că cel mai bine mă simt printre ei. Viorica, prietena mea din facultate e fabuloasă. Numai ea putea să se streseze o zi întreagă să ne aștepte cu bucate alese fix când ajungem în orașul ei. Și i-a ieșit. Tot ea, draga mea prietenă, care este deja absolventa a două facultăți, jurnalism și cea de artă, ne-a arătat un parc deosebit, Dendrarium, pe care nu trebuie să-l ratați dacă vizitați Moldova. Chiar merită. Sunt și alte lucruri pentru care se merită să-i vizitați pe frații noștri de peste Prut. Mâncarea e de nota 10. Apoi bomboanele Bucuria. Oamenii sunt foarte ospitalieri. Într-o seară, la restaurant, fetița mea s-a plictisit. Și un bărbat care venea de la o nuntă când a văzut-o că plânge i-a cumpărat pe loc un balon albastru. A i-a mulțumit cu un zâmbet și s-a jucat cu el până când i l-am pierdut. :) Cel mai important dar pe care l-am primit acolo mi l-a făcut prietena mea - afecțiunea și atenția ei. Tocmai de aceea ne vom întoarce curând.
        Tot la Chișinău, Flavius Stoican, un antrenor tânăr despre care cred că va ajunge mare dacă va munci în Moldova așa cum o făcea la Dinamo, ne-a primit atât de frumos că mă simt datoare cândva să-i întorc serviciul. El are o soție foarte credincioasă pe care o să o cunoașteți în curând chiar aici, pe blog. Mai trebuie să și accepte, dar vedem noi cum facem.

A testa gazonul sub privirile antrenorului de la Zimbru


        Am mai întânit o persoană deosebită în Moldova. Poate cel mai bun impresar pe care l-am văzut. Modest, familist, diferit față de toți cei pe care îi cunosc. Deși deschide porțile aproape oriunde în spațiul ex-sovietic și nu numai. Chiar am ținut neapărat să văd cum gândește. A fi agent este deocamdată pentru mine un vis neîmplinit.

luni, 1 august 2016

Ghid de supraviețuire pe caniculă


         Cine se trezește de dimineață departe ajunge! Proverb mai adevărat ca asta nu există. Iar când temperaturile depășesc ca azi 35 de grade Celsius, chiar poți să te consideri norocos dacă reușești să-l asculți. Eu m-am trezit înainte de 7, am ieșit afară și m-am energizat. Dimineața nici nu se simte poluarea și temperatura e nemaipomenită. Am dus în sfâșit copilul în parc fără să-mi fac griji pentru razele soarelui, la 9 deja ne întorceam acasă. Niciodată nu ne-am distrat atât de bine ca astăzi la locul de joacă.  Deși era gol. Se pare că am fost singurii matinali. După ce-am trebăluit vreo 2 ore și prin casă, deja mi-am terminat treaba pe ziua de azi. Și am restul orelor doar pentru mine și fetița mea.
       Știu, azi e luni și majoritatea oamenilor merg la serviciu. Nu mă invidiați, că am și eu unul 24 din 24. Dar vă dau un sfat pe care mi-ar fi plăcut să-l primesc până acum un an. Mergeți dimineața într-un parc înainte de muncă și faceți mișcare sau pur și simplu respirați aer curat. Închis într-o încăpere sau într-un birou timp de 5 zile n-o să reușească creierul să se oxigeneze cum trebuie. Și deasta vara multă lume se plânge de durere de cap. În plus, o să simți că trece mai frumos ziua. O să te revitalizezi. Și cu ocazia asta te poți și hidrata. Se spune că jumătate de litru de apă dimineața pe stomacul gol îți pune toate organele în mișcare. Iar pe caniculă ar trebui să bem minim 3 litri pe zi. Eu recunosc că nu reușesc deși mi-aș dori.
      Când plecați de acasă pe timpul zilei, nu lăsați geamurile deschise pentru că toată căldura intră în casă și noaptea va fi destul de greu să o poftiți afară. Mie nu mi se pare sănătos în casă aerul condiționat și rezistăm și fără. Eu răcoresc bine casa pe la 3-4 dimineața atunci când reușesc să mă trezesc un minut din somn.
      Dacă ești în concediu la mare sau la munte, tot dimineața este ideal să te trezești. E minunat să privești răsăritul sau să te plimbi pe malul mării la 6 dimineața. Sănătate curată.
      Și-n final, să reușim totuși să fim recunoscători pentru vremea de afară. Că în firea omului e să nu fie niciodată mulțumit. Vara e prea cald, iarna e prea frig, toamna sunt multe ploi, primăvara la fel. Hai să ne bucurăm de ce avem și să încercăm să driblăm căldura.
.     Un început de săptămână frumos vă doresc.
       P.S. Se pare că nu mai pot posta în grupul România, așa că dacă doriți să vedeți ce scriu, puteți să apăsați butonul urmăriți, din dreapta paginei principale sau să vă înscrieți pe grupul meu de facebook, Nihil sine Deo.