duminică, 14 august 2016

Am defecte, deci exist


      Câteodată cred că le știu pe toate. Și sunt extrem de critică. De ce? Habar n-am. Probabil e vorba de zodie...deși nu prea cred eu în asta. Îmi spun mereu că o să mă accept așa cum sunt. Și o să fac asta și cu ceilalți. Și, cel mai important, nu o să vorbesc pe nimeni de rău. Nici măcar în capul meu. Ei bine, când mă enervează cineva, îmi rămâne în minte. Pur și simplu. Deși orice mi-ar face o persoană, eu întotdeauna aș fi gata să o ajut. Așa sunt eu. Mă aprind și ard repede.
      Acum lucrez cu mine. Da, lucrez să văd în orice partea plină a paharului. Deși am avut o săptămână proastă. Organismul meu dă semne că e ceva în neregulă. Dar așa cum mi-a spus o bună prietenă, trebuie întotdeauna să te ridici și să mergi mai departe. Eu am ajuns la o concluzie: lumea nu se oprește în loc pentru tine orice s-ar întâmpla. Trebuie să fii puternic, pozitiv, să ai ce să le oferi oamenilor din jur. Chiar și cel mai ursuz om de pe pământ se transformă când are parte de dragoste.
E duminică, încă post,  deși nu prea am putut să-l țin. Aseară a fost una din acele seri în care m-am simțit atât de bine că nu voiam să mă mai bag la somn. Nu vă gândiți că am făcut ceva deosebit. Am stat de vorbă doar, cu persoane la care țin. Oamenii au nevoie de astfel de momente. Cine nu înțelege asta, să fie sănătos. Există cineva în viața mea pe care-l iubesc la fel ca pe fratele meu. N-o să-i dau numele, că se știe el. Vreau doar să-i mulțumesc pentru că în timp ce scriam mi-am dat seama că a fost acolo aproape de fiecare dată când am avut nevoie de el. Astfel de oameni îi întânești rar și trebuie să ai grijă de ei. Dumnezeu este în fiecare dintre noi. Bun, rău. sărac, bogat. Îl descoperim de fiecare dată când ne iubim cu adevărat unii pe alții. Chiar dacă uneori pare atât de greu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu