Astăzi sunt fericită! Foarte fericită. Nu mă interesează ce o să-mi aducă ora următoare sau ziua de mâine. O să vă spun ce-am descoperit. Să încercați și voi. De când am născut mă simțeam puțin izolată de lumea exterioară. Și așa că am devenit dependentă de internet. Stăteam ore în șir lângă ea, dar conectată la telefonul meu, uitându-mă la ce scrie unul sau altul pe facebook. Sau citind cine știe ce articol. Eram prezentă lângă ea fizic 100%. Simțeam eu că pe undeva greșesc dar nu reușeam să scap de această nevoie de legătură cu mediul înconjurător. Și uite așa a trecut un an și patru luni. Și-am reușit să mă trezesc la realitate. Îi simt mirosul fetiței mele când se trezește. Miroase divin. Astăzi dacă eram cu ochii în altă parte, ea sărea din leagăn. Da, dintr-un leagăn pentru bebeluși. Nu știu cum a reușit dar s-a ridicat în picioare. Mi-a trebuit ceva timp să-mi revin din sperietură. Folosesc telefonul doar pentru fotografii și video. În rest, fac tumbe și ea râde în hohote. Dansăm, ne distrăm, ne trezim și adormim cu zâmbetul de buze. Și sper să fim noi, părinții ei, cel mai bun exemplu pentru ea. Că se poate trăi și fără. Și chiar mult mai frumos. După ce adoarme avem adevărate campioanate de șah. Și ne place.
Copii din ziua de azi nu se mai joacă unii cu ceilalți. Ci pe calculator, pe tableta sau pe smartphone. Dar oare părinții lor le acordă atenție cu adevărat? La întrebarea asta trebuie să ne răspundem cu toții. Pentru că nu cred că există copil pe care îl duci de dimineață până seara în parc cu alții de vârsta lui să vrea să se joace cu niște persoanaje imaginare, nu? Noi ieșim și când plouă. O duc prin magazine, chit că aranjăm biberoanele pe raftul unui hipermarket sau ne uităm de haine prin mall.
Venim și în lumea adulților. Uitați-vă în cafenele, restaurante. Câte cupluri stau la aceeași masă dar separați cu telefoanele în mână. O să ajungem niște roboți. Serios. Dispare intimitatea, nu mai reușim să ne conectăm la lumea reală. Comunicăm prin mesaje. Hai să ne trezim! Pierdem momente importante din viața noastră. Și a celor dragi nouă. Nu contează că este vorba despre mamă, iubitul/iubita noastră, prietenii noștri, animalele noastre de companie. Dar ca de orice drog, nu scapi ușor. Pentru moment, verific facebook-ul, scriu pe blog și verific alte site-uri doar când fetița mea doarme și nu sunt împreună cu cei dragi. Încerc să fac și celelalte treburi casnice tot atunci. Recunosc că ideea nu mi-ar fi venit dacă n-aș fi cumpărat și citit cartea ”Mamă fără griji”, de Rachel Macy Stafford. Mi-am dat seama că nu e valabil doar pentru mame, ci pentru noi toți. Așa că m-am hotărât să fac o campanie pe blog despre asta. O să învăt odată cu voi cum să scăpăm despre această dependență și să le oferim mai mult timp de calitate oamenilor care ne inconjoară. Să ne organizăm mai bine și să alegem ce este important. Cine mă susține?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu