Oameni importanți în economia jocului. După ce am decis să mai renunț la tehnologie și să-mi dedic toată atenția fetiței mele, am văzut destul de repede că eforturile mele sunt răsplătite. Vorba vine, eforturi. Că nu e așa de greu să nu verifici telefonul din 10 în 10 minute și să nu te mănânce degetele să deschizi laptopul sau televizorul. Locul de joacă, așa cum vă spuneam a devenit a doua noastră căsuță. Mai ales că au fost zile de vară, în niciun caz de primăvară.
Și da, am fost exemplul pozitiv la noi în familie. Pentru tatăl Anastasiei. A văzut că funcționează și așa cum a început să reducă consumul de carne fără să simtă că moare de foame, așa își dedică când e acasă și toată energia fetiței lui. Să vă spun rezultatul? Dacă până acum nu-i simțea lipsa, de câteva zile, când pleacă începe să suspine și să strige: ta-ta, ta-ta. Când se întoarce e în culmea fericirii. Ce ți-e și cu atenția asta. Mai, mai, că devin puțin geloasă pe relația care se înfiripă între ei. Glumesc. Sunt chiar bucuroasă. A învățat fără să-l bat eu la cap că e ok să se joace la calorifer, să-i explice frumos orice lucru de ce nu este bine să îl facă. Pentru că la noi nu există ”nu ai voie”, țipete, etc. Și de cele mai multe ori fetița înțelege. Nu-i așa că sunt pe drumul cel bun?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu