miercuri, 27 iulie 2016

Amintiri din copilărie


       Nu este vorba despre cele ale lui Ion Creangă, ci despre ale mele. Îi sunt recunoascătore lui Dumnezeu pentru o copilărie extraordinar de frumoasă. Astăzi, cât timp fetița mea a redecorat camera cu șosete și haine din șifonier, cu ajutorul cărora a împrejmuit perfect patul și apoi le-a pus singură la loc în dulap, evident, alandala, mi-am adus aminte de mine.
      Au revenit rând pe rând memorii despre cum controlam absolut tot ce aveam în dulap, mi-am adus aminte de săpunurile Duru, FA, sau Camel, parcă așa se numeau, pe care mama le așeza printre hainele spălate, călcate și așezate minuțios până intram eu în acțiune. Mi-am adus aminte de răbdarea ei de a mă lăsa să cotrobăi. De a avea încredere în mine să mă lase să mă urc în copaci, să-mi rup mâinile pentru că eram teribilistă și mă dădeam în picioare în leagăn și apoi săream din el. Iar apoi jucam badminton sau volei cu mâna în ghips. Și câte și mai câte. Dar sunt întreagă. Și le mulțumesc părinților mei pentru că abia acum realizez cât de frumos m-au crescut. Noi ne jucam în fața blocului ore întregi, aveam gașcă mare. Prietena mea cea mai bună era Alina, de care m-am îndepărtat în urmă cu mulți ani fără motiv, sau dacă există vreunul sincer, eu nu-l știu. Ne jucam de-a Sailor Moon, Adevăr sau Provocare, Flori, fete sau băieți, Rațele și vânătorii, TOMANAP (de-am învățat încă de prin clasa a II-a țările și capitalele lumii), și multe altele. Ne povesteam gândurile cocoțate în corcodușul din spatele blocului.
     Mama m-a cărat peste tot cu ea. Nu existau marsupii, așa că eu am fost ținută în brațe până la 3 ani. Nu știu cum a reușit, pentru mine e o eroină. Ea m-a învățat să mă rog, ba mai mult a făcut un adevărat ritual înainte de culcare. Care nu-mi va ieși niciodată din minte. Chiar dacă nu citești aceste rânduri și avem momente dese când ne contrazicem: ”Te iubesc, mamă!” Și-ți mulțumesc pentru tot.
     Nu stricați amintirile copiilor voștri. Lăsați-i să se bucure alături de voi de tot ceea ce descoperă zi de zi. Eu sunt obsedată de curățenie dar, învăț, ușor, ușor să o las mai moale și să-i permit fetiței mele să exploreze tot. De multe ori, cu astfel de momente rămânem în cap și noi și ei peste ani.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu