luni, 25 iulie 2016

Cișmigiu, regatul ciorilor

             
             

       Parc mai murdar ca-n București, în toată lumea nu găsești. Aceste versuri i s-ar potrivi Grădinei Cișmigiu. Locul meu preferat din capitală de aproape 12 ani. Aici citeam presa, alergam seara să mă mențin în formă în facultate, mergeam cu rolele, mă plimbam cu barca vara, mergeam la patinoar iarna. De fiecare dată când merg cu mama îmi amintește de cât de frumos era atunci când ea avea 20 de ani și venea în vizită la sora ei. Pentru mine a fost întotdeauna o oază de liniște, de comuniune a omului cu natura.
       Vara asta totul s-a schimbat. Parcul seara este invadat de ciori care lasă în urmă o mizerie de nedescris. Dar asta nu este tot. Oamenii care vin să scape de căldura și de poluarea din centrul capitalei numai liniște nu găsesc aici. Croncănitul păsărilor este infernal și ai senzația că ești într-un film de Hitchcock. Dacă nu mă credeți, aveți video mai jos. Și credeți-mă, e mult mai deranjant în realitate.



          Cișmigiul este cel mai vechi parc din București și este amenajat în stilul grădinilor publice engleze. Ceea ce nu se știe despre el, este că înainte pe acest loc era un focar de infecție. În 1779, domnitorul Alexandru Ipsilanti, a poruncit să se amplaseze două cișmele în București. Una dintre ele a fost chiar pe suprafața grădinei de astăzi. De aici îi vine și numele. Problema e că balta apărută a fost un adevărat loc insalubru în centrul orașului. Abia în 1830 s-a gândit generalul Pavel Kiseleff să tranforme locul într-o grădină publică. Acest lucru s-a realizat abia în anul 1954, după ce un fost director al Grădinilor Imperiale de la Viena, Wilhelm Mayer, a venit să transforme acea baltă mizeră într-un peisaj de vis. vreme de 7 ani. 
       Nu s-a muncit degeaba. Parcul are și acum un aer aristocrat. Cu numeroase atracții: Grădina de trandafiri, care este compusă din ziduri și coloane de piatră și pergole de lemn cu lanțuri de fier între ele, Rondul roman, Foișorul Fanfarei, Rotonda scriitorilor, unde sunt expuse busturilor marilor scriitori români, Colțul cu arbori și arbuști, Colțul șahiștilor, Colțul copiilor, Izvorul lui Eminescu și nu în ultimul rând La Cetate, unde se află ruinele unei mănăstiri construite de logofătul Văcărescu în 1756, din incinta căreia pornea un tunel secret care lega Palatul Crețulescu de malul Dâmboviței. 

         N-ar fi păcat să nu ne bucurăm de un asemenea loc? Poate găsește primăria o soluție să redirecționeze ciorile spre un alt culcuș.  Nu te poți așeza pe o bancă, locurile de joacă pentru copii sunt pline de găinaț. Fiind puține, cu toate astea sunt pline de copii. Hai că putem schimba ceva!







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu